Pentru că acum, mai mult ca oricând, este nevoie de multă, mare și luminoasă credință sădită din nou în bărbații acestui neam. Este mai mult decât pelerinaj. Este de fiecare dată o călătorie inițiatică, de vindecare și curățare pentru fiecare dintre participanții la grup. Athosul rămâne suprema clinică pentru suflete – mai ales cele ortodoxe, adică sufletele căii celei corecte.
Cum se merge la Athos
La Athos merg în grupuri — nu ca turiști, ci alături de bărbați care înțeleg să susțină construcția unui așezământ românesc ortodox la Sfântul Munte. Participarea la grupuri se face în baza unei donații pentru acest așezământ, la care se adaugă cheltuielile de drum și logistică. Fiecare pelerinaj nu doar te reașază pe tine — lasă în urmă o temelie pentru cei care vor veni după noi.
Călătoria, zi cu zi
Prima zi spre Athos o dedicăm drumului, fie pe cale terestră, cu mașina proprie (România – Ouranopoli, port către Athos – un drum de 8-10 ore), fie pe cale aeriană, până în aeroportul Makedonia din Salonic – zbor de 1,5 ore, și de acolo cu microbuzul pe care îl pun la dispoziție, până în Ouranopoli (2 h).
Dimineața, ridicarea permiselor de intrare (Diamonitirion) — Athos este o republică monahală autonomă și e nevoie de un permis special, eliberat de autoritățile monastice; se ridică doar fizic. După un mic dejun frugal, tot grupul se îmbarcă pe șalupele care traversează marea către porturile Daphne sau Xenofont.
Odată ajunși, mașinile de teren ne preiau pe cărările muntelui către chilia din zona Kapsala, versantul nord-estic al Sfântului Munte, casa noastră vreme de trei nopți. Suntem așteptați cu o masă delicioasă, ne cazăm, participăm la vecernie, iar în orele rămase fiecare face ascultare și gustă din rânduiala monahală: lucru în grădină, curățenie, pregătirea hranei.
A doua zi ne trezim pentru Utrenia, apoi căutăm spovedanie la părinți duhovnici. Vizităm Mânăstirea Vatopedi și Iviru – locul începerii Athosului prin prezența atestată a Maicii Domnului. Ne potolim setea cu apă dulce din Izvorul Maicii Domnului, aflat la câțiva metri de mare.
A treia zi o dedicăm aprovizionării printr-o vizită în Kareya, capitala administrativă, și bisericii Protaton, care adăpostește icoana Axion Estin. Mergem apoi către Stavronikita și încheiem ziua la Mânăstirea Pantocrator. (Recomand un minim de 100–150 € cash pentru mir, tămâie, icoane; Euro e singura monedă acceptată, nu există ATM-uri pe Athos.)
A patra zi plecăm din chilie spre Mânăstirea Xenofont și, după închinare, ne îndreptăm spre șalupă către Ouranopoli. Până seara, cu toții ajungem acasă mai puternici, mai luminați, mai înduhovniciți.
În principiu, urc pe Sfântul Munte o dată pe lună, la sfârșitul lunii. Grupul poate cuprinde maxim 8 persoane, deci locurile sunt foarte limitate. Cererea pentru permis se depune cu două săptămâni înainte, iar grupul se închide cu 10 zile înainte de plecare — rezervă-ți un loc din timp.
De ce funcționează acest loc întru VINDECARE, și celelalte metode nu prea? Pentru că are DUH SFÂNT. Rămâne să-l cunoști și tu în această călătorie. Te aștept cu drag.
Cezar Ionașcu